Ovid Densusianu
Nastere: 29 decembrie 1873, Fagaraș
Deces: 9 iunie 1938, București
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet roman, membru al Academiei Romane și profesor la Universitatea din București.
S-a nascut in Fagaras, la 29 decembrie 1873; este Jiul luiAron Densusianu, poet si istoric literar. Studiaza la Brasov si Iasi, unde isi ia, in 1892, licenta in litere. in 1893 pleaca in strainatate, la Berlin si Paris, unde, in 1896, obtine diploma de "Hautes etudes, intors in tara, din 1897 urmeaza o prodigioasa cariera universitara, infiinteaza "Societatea filologica si "Institutul de filologie si folclor.
Puternica personalitate a culturii noastre si unul din animatorii cei mai ferventi ai simbolismului romanesc, Ovid Densusianu s-a nascut la Fagaras, in 30 noiembriei 1873 fiul lui Aron Densusianu, poet clasicizant si autor de studii_literare de tinuta latinista, antijunimist, autor al unei Istorii a limbii si literaturii romane (1894). Studiaza la Brasov si apoi la lati, unde iti ia licenta in litere in 1892. Pina in 1893, cind pleaca in strainatate (Berlin, Paris), este profesor la Bototani ti Foctani. La Paris, in 1896, obtine diploma scolii de "Hautcs ctudcs" cu teza : La prise de Cordoue et de Seville, Chanson de Geste du XII-e siecle. Devine, totodata, membru al Societatii de texte vechi franceze.
Lucrarea sa monumentala este Istoria limbii romane, scrisa in limba franceza (Paris, 190l-1938), tradusa in romaneste in 1961. Este deopotriva istoric literar, publicist, critic literar, pasionat sustinator al miscarii simboliste la noi, prin cenaclul sau sau prin revista "Viata noua (1905-1925), pe care o intemeiaza si conduce. Moare in 8 iunie 1934 la Bucuresti.
Intors in tara, in 1897, este numit profesor suplinitor la catedra de romana a Universitatii din Bucuretti. Din 1901 este titularul catedrei de filologie romanica, creata din initiativa sa. Intemeiaza Societatea filologica ti Institutul de filologie ti folclor, cu publicatiile respective: Grai si suflet, si Buletinul societatii de filologic. Adevarata sa glorie ttiintifica este asigurata de monumentala Histoire de la languc roumaine (Paris, Leroux, 1901-1938, tr. rom., 1961). Importante sint si studiile de folclor, printre care binecunoscuta Viata pastoreasca in poezia noastra populara, Buc, 1922-1923, si, mai ales, prima noastra sinteza de istorie literara bazata pe principii estetice. Literatura romana moderna (3 voi., 1920, 1921, 1933).
Criticul literar George Calinescu il vede mai ales la modul paradoxal: este, dupa parerea sa, un simbolist care nu poate defini simbolismul, care combate tocmai pe "poetii de spirit nou. ii considera poezia mai mult neoclasica decat simbolista, ca si pe aceea a colaboratorilor sai. Si totusi, versurile lui Ovid Densusianu aduc in prim-plan expresia moderna prin versul alb, imaginea indrazneata, spiritul citadin, simtul muzicalitatii interioare.
Meritele literare fi locul sau de seama in istoria simbolismului romanesc sint legate de intemeierea si conducerea revistei Viata noua (1905-1925), unde Ovid Densusianu publica poezii simboliste sub' pseudonimul Ervin, numeroase articole teoretice, polemici, portrete fi studii de scriitori simbolisti contemporani (Verhaeren, Henri de Regnier, Charles van Lerbergue, Remy de Courmont). Aici face o adevarata scoala literara simbolista, intrunita intr-un cenaclu mai discret 3eclt cel macedonskian, dar de tinuta, polarizind numeroase forte, despre profilul carora sta marturie chiar antologia de fata. Critic militant ti in publicatii anexe (Revista celorlalti, Farul), Ovid Densusianu trece, in Conferentele "Vietei noua", scria intiia (1909), la o adevarata propaganda simbolista, in baza a doua manifeste : Sufletul meu in poezie fi Ideal si indemnuri. Un curs universitar despre simbolismul francez (1914-1916), urmat de Sufletul latin si literatura noua (1922) sint dovezi in acelasi sens. Membru » al Academiei Romane din 1919, cu un discurs de receptie despre Delavran-cea, Ovid Densusianu moare la 8 iunie (1934, in Bucuresti, lisind un nume plin de prestigiu.
Opera (selectiv)
Volume de versuri:
Limanuri albe, Paris, Viata noua, 1912;
Heroica, Bucuresti, Viata noua, 1918;
Sub stanca vremei, Bucuresti, Viata noua, 1919;
Salba clipelor, Bucuresti, Viata noua, 1921;
Raze peste lespezi, Paris, Bucuresti,
Viata noua, 1924; in zorile vietii, Bucuresti, 1925.
In zorile vietii, Buc, 1925.
Heroica-III a aparut in volumul Heroica, Bucuresti, Viata noua, 1918.
Histoire de la langue Roumaine - Istoria limbii romane (2 volume, Histoire de la langue roumaine - Les origines 1901, si Histoire de la langue roumaine - Le XVIeme siecle 1938), prima mare opera de sinteza consacrata originii și evoluției limbii romane (pana in secolul al XVI-lea inclusiv)
Graiul din Țara Hațegului (1915)
Sufletul latin și literatura noua (2 volume, 1922)
Viața pastoreasca in poezia noastra populara (2 volume, 1922-1923)
Literatura romana moderna (3 volume, 1929-1933)
Dicționarul etimologic al limbii romane. Elementele latine, in colaborare cu I.-A. Candrea (1907-1914)
Graiul nostru, impreuna cu I.-A. Candrea și Theodor Sperantia, o culegere de texte dialectale romanești (2 volume, 1906-1907).
Poeziile sunt reproduse dupa cum urmeaza : Cind mortii sint asa departe, Solii departarilor, III (Limanuri albe, 1912) ,. Heroica I, III (Heroica, 1918J ; Cintecul pribeagului, Cei fara stea (Sub stinca vremei, 1919; ; Salba clipelor (Salba clipelor, 1921) ; Scorburile, Calatorii nevazutului, III (Raze peste lespezi, 1924).
Citeste si:
|
|
