Amurg. Din camp se-ntoarce-o turma Trec cativa-agale pe carare. Spre cer din liniste se-nalta Un semn urias de intrebare.
XXVI
Carturaria si stiinta: Cuvinte care se confunda, Stiinta-i darul celor care Viata stiu cum s-o patrunda.
XXVII
invatatura: cultul slovei, Intepenirea-n ochelari; Pe langa ea viata trece, Razand de voi, bieti carturari.
XXXI
Ganduri care mor in umbra -Nestemate sub tarana, Numai fapta da putere Sufletului sa ramana.
XLI
Odata lutul isi radea
De piatra, de asprimea ei,
Si piatra i-a raspuns atunci:
«Cum sunt, din mine sar scantei».
LII
Un chip pierdut in departare Si scumpe zile ce se scurg O, ce frumoasa-i o icoana In umbra tainica de-amurg!
|