Pe tristele colibe
Coboara binecuvantarea serei,
Ca un cuvant din Biblie
In sufletele ratacite
Pe caile durerei.
Din focurile ce se-aprind,
incet, incet,
In valuri lenese se-nalta fumul
Si salciile razlete,
La cotituri.
Cu ramurile lor sugruma drumul.
Vin cete, cete de la camp
Seceratori
Cu pasii grei de plumbul oboselei.
Si glasul lor
Cu sunetul talangilor se-ngana
In cantec jalnic,
Traganat -
Viata ce-a plecat in zori
Se-ntoarce cu luceafarul in sat.
Dar focurile rand pe rand se sting
Si umbrele se lasa tot mai dese
Pe culmi,
Peste ogoare.
Adoarme satu-ntreg,
Si cerul,
Mai luminos si mai intins
Deasupra-i pare.
Ce mic - cat un sicriu -E satul ingropat sub stele Si cat de trist e somnul lui Cand latra canii a pustiu Si trec pe camp strigoi si iele!
|