Ispititorul vis ce-a chinuit Atatea minti Se-nalta azi biruitor, Taindu-si drumuri de azur Prin infinit.
Din gandurile care smulg
Neintelesului din vreme-n vreme o taina,
Ca o minune am vazut
Putere noua, rasarind,
Puterea care-a prefacut,
Albastrul cerului in mare
Si lemnu-n fulg.
De pe pamant
Aripi stramuta-n inaltimi fiorul Vietei noastre pana acum legata De piatra si tarana,
Iar privirea
Slaveste pe eroul nou - Cuceritorul
Ce trece zguduind vazduhul
Cu mana lui de fier,
Pe zari stapana.
inspaimantate pasarile fug
Din calea vulturului indraznet
Ce a venit
Sa turbure taramul ce-l credeau al lor
Cu zborul lui semet;
Iar umbra
Cutezatorilor Icari
Tresare in morminte, si o clipa
Din ele se ridica sa priveasca,
Cu ochii mari,
Spre cei ce se avanta mandri
Pe calea unde ei - invinsi
Si-au sfaramat
Nenorocoasa-aripa.
|