Ovidiu Genaru
Nastere: 10 noiembrie 1934, Bacau
Deces: 15 iunie 1889 (39 ani) Bucuresti
Este pseudonimul lui Ovidiu Bibire, nascut in Bacau la 10 noiembrie 1934.
Face studiile liceale in orasul natal, apoi urmeaza Institutul de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti, pe care il incheie in 1957.
Lucreaza ca redactor la revista "Ateneu din Bacau inca de la infiintarea acesteia; urmeaza cariera universitara in cadrul Institutului Pedagogic din localitate. Debuteaza intr-o placheta de versuri editata de Casa de Creatie locala in 1959, redebuteaza in revista "Luceafarul in 1964, iar editorial in 1966. Este poet, prozator, dramaturg, traducator. Actualmente lucreaza in cadrul Comitetului Judetean de Cultura Bacau.
Apropierile in sfera liricului de mai vechiul Urmuzsau de contemporanii Marin Sorescu si chiar Emil Brumam sunt posibile: poetul este in acelasi timp un adept al deliricizarii in maniera lui Geo Dumitrescu, bravand cu nonsalanta si limbaj liber pe tema provincialismului (doar suntem in mediul bacovian), a cotidianului, intr-un spirit parodic care, mai ales in ultimele sale volume de poezii, prin lapidaritatea textului, lasa loc liber unor largi interpretari.
Notam de asemenea in aceste ultime volume o neliniste abia mascata, rascolind strafundurile existentei si zdruncinand linearitatea aparenta a discursului liric.
In Poezie si generatie sustineam ca demersul poetic al lui Ovidiu Genaru se afla in interstitiile dintre afect si prozaic, in simularea unei glacialitati detasate de orice participare. Lirismul se conjuga cu persiflarea oricarei gravitati, desi aceasta este subjacenta gesticulatiei truculente. Aceste consideratii erau provocate de Patimile dupa Bacovia (1972) care trasa un contur mai personal poetului, ramas pana atunci la nivelul unei maniere neconcludente. Sa vedem daca s-a schimbat ceva cu recenta aparitie a volumului Flori de camp (Cartea Romaneasca, 1984). Prima impresie dupa o lectura la rece, golita de miza amoroasa scontata de autor (si prin trimiterea la Flori de mucigai), e de natura sa ne sugereze o deceptionanta artificialitate; sunt reluate nedecantat motive anacreontice, dolcestilnoviste, petrarchizante etc. si imitate intr-o maniera de tot superficiala, derulata monoton cu fadoarea previzibila a unui produs de serie. Au disparut definitiv anxietatile si tensiunile metafizice, oferite de traditia clasica in materie, prin care se incerca o in / formare a discursului amoros in ceea ce acesta isi propunea sa comunice mai profund; in locul acestora, Ovidiu Genaru are nastrusnicia plina de candoare de a propune o poetica a florilor de camp, daca nu atat de complexa, cel putin foarte persuasiva, dupa cum se poate constata din Floarea de camp nr. 33 pe care o citam: O intreb cum o cheama si ea imi raspunde: / Ce-ti pasa? Unde mergem? / Si frumoasa ridica din umeri: / Aiurea. / Vreau sa stiu daca e maritata si ea imi zambeste: / Desigur. / Asa duce-o la mine acasa dar ea intelege: / Nu esti singur. / Atunci la ea, sa ne cunoastem, si culeg de pe buzele / ei: / E plecat
Volume de versuri:
Un sir de zile, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Nuduri, Bucuresti, E.P.L., 1967; Tara lui n, Bucuresti, Editura Tineretului, 1969;
Patimile dupa Bacovia, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Bucolice, Iasi, Editura Junimea, 1973;
Goana dupa fericire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1974;
Elogii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1974;
Madona cu lacrimi, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977;
Poeme rapide, Iasi, Editura Junimea, 1983;
Flori de camp, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984;
Am mai vorbit despre asta, Iasi, Editura Junimea, 1986;
Patimile dupa Bacovia, editie retrospectiva in colectia "Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986.
Ploua in provincii a aparut in volumul Patimile dupa Bacovia, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Dialog cu Anton Pavlovici intr-o frizerie a aparut in volumul Poeme rapide, Iasi, Editura Junimea, 1983.
REFERINTE CRITICE
"Ovidiu Genaru este dotat cu o inteligenta artistica pe masura talentului nativ si asta se intimpla destul de rar, el defineste poezia in timp ce o face, el scrie cu adevarat poezie in timp ce da impresia ca doar mediteaza cu spirit la conditia ei, la punctul cel mai fertil in care trebuie sa se aseze pentru a intimpina problematica inspiratie."
LUCIAN RAICU
"Un antisentimental convins, mimind cu ironie tristeturi provinciale, pare a fi Ovidiu Genaru in Patimile dupa Bacovia. Poetul anticipeaza cu citiva ani o atitudine in care va plonja un poet ca Mircea Dinescu (Proprietarul de poduri, ciclul Jurnalul unui automobil demodat), cu deosebirea ca la Dinescu orice metropola traieste conditia unei provincii. Ovidiu Genaru nu pastreaza din universul bacovian decit "aura" lui mitologica, metoda fiind in poemele sale una discret suprarealista, cu coerenta pe care stilul mai general al poeziei deceniilor sapte si opt o poate impune."
GEORGE ALBOIU
Citeste si:
|
|
