Mai adie cite-un vinticel bizantin
la noi in provincii
floarea solitara de visin
isi mai devora frumosul ei corp.
Mai salta piatra mormintelor in azur
si cite-un fluture isi mai aduce aminte
de viata-i de vierme tiritor.
Din virfuri de coline plopii
ti se mai uita-n suflet - cu trimbita ei rosie
tara fagaduintei mai da din cind in cind
un tipat sa te cheme.
Mai miroase a cimbru argintiu
galacticele ripi unde-n strafund scinteie moartea.
Peretele alb al odaii iti mai aduce aminte
de melancolia lui Cranach.
Dezmostenitii mai cer inapoi
tacimurile de argint - mai umbla-n verde
primavara ca sa-i distingem mai bine chipul palid
facut anume parca sa-l iubesti cind a trecut.
Pune poezia Cimbru argintiu pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.