Vrea sa ma vada si nu vine. Apoi imi promite
iar: maine, pe seara, e cert, asa va fi. insa ceva o retine, nu stiu ce, uneori chiar si
firul de praf. Neprevazutul ii iese in cale si, impotriva vointei, nehotararea. Apoi, iar de la capat: vine si totusi nu vine. Alteori ma viziteaza cand eu sunt plecat sa o caut, ii simt mirosul pe unde-a
trecut. Ne intalnim pe strada: "Pune de cafea la orele 3, la orele 3, imi spune, si lasa poarta
deschisa,
voi fi acolo". Si iar nu vine. Are ochii mari, departati, verzi ca smaragdul.
"Nu, ma corecteaza ea, ca
Utopia". intalnirea noastra-i
mentala; din coapse iubirea urca in spirit
la Zei.
|