Luminau salcimii noaptea si banuiesc ca eram fericit.
Iute se petreceau imperecherile.
Gura mea amutita de frumusete
era gura statuilor - orice minciuna distrugea pe mincinos.
intr-o nara uda de-armasar se pitise lumea si satul.
Nebun dadeam ocol prilejului de-a fi
un poet fara seaman. Trista era indeminarea
de-a cinta doar suferinta.
Dar oare a ce mirosea intreg universul ?
Raspunda la asta alte generatii.
Pune poezia Noaptea salcamilor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.