De pe tavane-ntunecate, Tacute lacrimi cad mereu, Si parca tot sporesc din greu, Din mari izvoare departate.
Suvite tainice de apa Spre pesteri drum de ani strabat -intr-una se preling si sapa Tavanul subred si-nnoptat.
Dar dupa ani de picurare S-au inchegat coloane pline: Eterna boltii lacramare, in loc s-o surpe, - o sustine.
Tot astfel, lacrimi nesecate in suflete ne-au picurat, Si de furtuni nenumarate Vieata noastra-a tremurat
Dar azi, cand stau vartejuri grele Sa ne rapuna-orice avant, Noi trecem fara pas prin ele Si-aproape izbucnim in cant.
Un suflet tanar ne strabate Si ne indeamna catre cer -
T
Din suferinti abia-ndurate Ne-am faurit armuri de fler.
|