Ma uit la poza ta Badie,
Ma-ntreb de unde-atata dor,
Cand le puteai avea pe toate-
Și mai puțin un viitor!
Te-ai dedicat literaturii,
Lasand amorul catre nori
Și lunecand incet pe lira
Ai hotarat spre el sa zbori.
Dar viața-i lipsa de placere-
Cand ești un simplu scriitor,
Cand te inalți spre nori prea tare
Dorind sa fii nemuritor.
Și nu observi cum nemurirea-
In suferința se preschimba.
Cazand tu te lovești prea tare,
Iar viața ta spre rau se schimba.
|