Visele, volbura serii-aurora, lac adormit intr-un nufar apus, vii sa le-ngheti cu tacerile, sora neagra-a celui ce cununa ti-a pus
cerul cu zimti, de nea, peste tample, nor inflorit, pe o geana sa-l duci, tu, ratacita-n vesminte mai simple,
razi : - oare maine si toamna din nuci ?
Iia n-o vrei, cea cu umbra cusuta, paing instelat peste noapte sa-l pui Iar doarme aurul si ceata se muta. Cui ii dau roua ? Lacrima - cui ?
|