sange tatuat cu semnul instrainarii, nu imi mai pot dezlipi fata de pereti. in-negrirea rece a oglinzii, marsul cosmic al creierului, arama neagra a victoriei saluta iodul alb. cadavre trec dintr-o camera in alta. usa in staza, scriu si respir, bolnava se taraste in patru labe, ii arde spatele in timp ce ea soarbe lichidul rece. putrezeste sub talpile mele si tipa, urca pe arma. eu sunt departe, spre ultima dimineata a zilei.
noroiu ermetic s-a desprins din cer. ramane cerul ca un ochi imens si dens.
|