ALB
a treia dimineata dinaintea ultimei dimineti a zilei cand iti tai o mana, lumina imensa a stelei
a doua dimineata dinaintea ultimei di-imineti a zilei cand, cu adevarat moartea lumina imensa s stelei ultima dimineata a zilei interiorul necrozei, centru interiorului
ultima dimineata a zilei este, de fapt, dimineata a saptea. intre timp, pe bratul drept mi-a aparut un tatuaj, al iubirii
a treizeci si patra dimineata, dar cu adevarat a opta dimineata a zilei
imagini eliberatoare, melancolia ucide, scrisul ei, negru respira haloul neputintei, lumanari aprinse sub apa. luciditatea ameninta, mersul de namol si par al iubitei, melancolia ucide, scrisul ucide, mersul de neant ai detinutului pe treptele sangelui, melancolia este spatiul fizic al cuvantului, in care fiinta isi saruta orbirea lovind-o pana la sange, marsul fara sfarsit al spiritului, alb lichid, serialismul cuvantului, dispersia luminii in apexul de otel al creierului se orienteaza dureros, legiunea romana a nordului se desprinde de spatiu, ganditorii ard in propria lor instrainare si instrainarea ii priveste in ochi. cantecul numelui lor pregateste incendiul spatiului, interiorul cianurii sustinut de cateva cuvinte de cianura, legea cianurii, stea de cianura, cantecul ei rece arde laserul gri al mainii in spatiul absent de la sange, focuri mistice in catifeaua rosie.
adancit in neant ratacitorul isi pierde fata, muschii ei rosii tremura fin, dintii rosii si amenintatori se topesc incet, scrisul lui negru plin de insecte lichide trece in spatele spatiului, singur in fiinta lui singura, pielea lui infirma intuneca orbirea, orizontul antimateriei, linistea fierbinte rade, stelele latra. indepartarea se urmareste pe sine. oglinda etherului flutura, distante stelare ii ard gandirea, izbucneste tacerea, garda inconjoara descompunerea, impietreste tacerea, garda inconjoara descompunerea, impietreste tacerea, adancitii.
|