prima dimineata
pe catifeaua neagra a arderii limfa monotona pulseaza, din var in var, din orbire in orbire, din gura in gura, din cruce in cruce, mana rarefiata murmura pe langa pereti, asteapta albul din violetul indepar-tat.
a dona dimineata a zilei
calugarul isi loveste sexul de perete. Ii-sus se infatiseaza Singuratatii frigide.
spatiul ca un plaman evreu. in interior grija celei care ingrijeste, acoperita de negru, maini si stele arse. steaua amenintarii, caramizi de otel in zidul plictiselii, monotonia straina a strainului rece. pasii lui canta, steaua amenintarii canta, oglinda arde in neant, segregatie lexicala, dementa sfarsitului pregateste ultima umbra, parul umbrei, mana parului, usa arida, prezenta peretelui ca un sunet arctic, adulmeca, incendiul in-st'ainarii. melancolia celui care se chi-nuie sa plece. in picioare, in lumina, in creier, in alcool, in usa umeda, ca un vas in flacari, in umerii celei care iti soarbe indiferenta, ma plictisesc. in subteranele dementei cerul lichid imi arde frun tea. totul merge spre violetul indepartat, spre interiorul monoton al etherului, al mortii, sa auzi imaginea care ameninta, sa te lasi distrus de cateva cuvinte, creta neagra a sangelui din explozia creierului vesteste
Siberia instrainarii. Bucurie a unui creier fara sange, nesfarsita Bucurie a singuratatii adanci. Violenta muta. privirea ataca pielea, strainii dintr-o camera in alta. ochii lor rosii sunt orbi, lumina mainilor arde, amenintarea lor este un orizont care ma urmareste, cripta ratarii atrage femeile murdare, scriu si respir, iodul regal nu se poate substitui mortii, sexul primei dimineti urla. densita-tatea interiorului impietreste flamura, condamnatul isi masoara spatiul; trei pasi inainte, trei pasi inapoi, sirela urla: ere- ' ierul se deschide si se rarefiaza, luciditatea tacerii isi incepe imnul, sfarsitul se aseaza sub gratii, steaua ameninta
tarii. in camera prezenta alba a strainilor negrii il taie pe johann. crucea orbita de intresectia metalelor dure, lumineaza pieptul plin de siringi, siringi pline de var. gura arsa de atata tacere inlocuieste staza cuvantului, distanta dintre condamnat si plutonul de executie, linistea intunecata a ratacitorului intra in libertate ca o bucurie spre margini cosmice, pe saxofonul suferintei un cocos negru taie aerul, avioane oprite pe cer. doua femei danseaza tangou, albastrul lor umed, cu o voluptate tropical [, se desface de par. taurul de gheata isi pierde sangele, sub fiecare camera manastiri in descompunere solara, sacrificiul se inalta din latratul ucigator ca o cicatrice imensa, se aude gandirea, apropierea cibernetica a peretilor il aprinde pe cel ce nu se mai recunoaste, ce u vrea sa se mai recunoasca decat in absenta.
|