Paul Grigore
Nastere: 17 mai 1952, Satu Mare
Deces:
S-a nascut in Camarzana, judetul Satu Mare, la 17 mai 1952.
A absolvit liceul la Sighetul Marmatiei, apoi Facultatea de Filologie, sectia romana-franceza, la Cluj si Craiova.
Dupa absolvirea facultatii este profesor la Scoala Generala nr. 13 din Brasov. Atins de o boala nemiloasa de ochi, pe care poetul o numea in gluma "boala lui Borges", publica cu parcimonie eseistica, critica literara, poezie. Suferind un " accident semanand tulburator cu cel al lui Labis " (Al. Musina), moare la 3 iunie 1989, in Bucuresti.
Paul Grigore ramane "un desavarsit om de litere, un eseist sclipitor si un poet sensibil, delicat, inconfundabil" (Gheorghe Craciun). Textele lui sunt "niste concentrate de sensibilitate si idee, niste compozitii aproape hermetice", implicand "o dureroasa, nelinistita aspiratie spre solaritate si limpezime deplina", subliniaza prozatorul si criticul literar mai sus mentionat. Prozatorul si criticul literar Ovidiu Moceanu exprima: "Imaginatia lui Paul Grigore, cu suport preponderent vizual, proiecteaza pe un fundal purificat de datele imediatului iluzia unei ingenuitati, a unei prospetimi care sunt, de fapt, fructul unui joc superior"; poetul Alexandru Musina ii releva "un hieratism al expresiei" intr-un univers poetic dominat (referirea se face, indeosebi, la vastul poem Tabuhe pictae,), "de cruzime si neintelegere". Paul Grigore ramane un orfevru inversunat al cuvantului, dandu-i acestuia, intr-un stadiu ultim, strafulgerari semantice virginale si unice.
Singurul volum de poezii, Anluminura, a aparut postum la Bucuresti, Editura Litera, 1991.
Citeste si:
|
|
