| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Buzele mamei de Grigore Vieru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Plamanul salbatec
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Paul Paun
|
|||
| fragment | |||
|
|
|||
| In seara aceea soarele plecase trist ca un calator care nu se desparte de nimeni si in umbra intoarsa a pamantului cerul in zdrente atarna, greu de presimtiri si superstitii. 0 noapte lunga se pregatea cu o febrilitate suspecta oamenii orasului rotile lui circuitele lui electrice vertiginoase lunecau pe o ploaie de stele. Orasul era o armata in retragere si o armata in fulgeratoare ofensiva intalnite din intamplare. ( 0, legile tuturor intamplarilor cand le vom sti » vom intelege ce se pregatea in seara aceea si ce a facut ca in inima mea o noapte sa ramana pana azi, pana in toata viata, o sirena stridenta ). 0 sirena stridenta 0 sirena de care atarna un copil, de care atarna o izbanda, ca un crivat sonor scutura tot orasul, ca un hohot enorm de plans, ca o explozie prelunga a desnadejdii. Si oamenii atunci cele doua armate ale intamplarii erau acrobati le"uni, gesticuland pe sarma, si elestaiele plansului la o suta de grade, si panzele umflate ale viselor in aer, si lngeri luati de vant ca niste fulgi din Perna sfasiata a paradisului si urletele tuturor ingropate sub lespezi. Sbura peste oras un avion de alarma o sueratura de bici nesfarsita, un strigat cu mainile-n cer, un caine cu botul in stele. Sirena de care atarna un copil nadusit, de care atarna o izbanda incerta. Ca o retea telefonica alba nervii mei s-au intins in oras, in gat s-a urcat o mana inchisa, in ochii bantuiti de furtuni apele mari s-au limpezit atunci pentru mine. Urca din pamant un abur fierbinte ca trupul vitelor nadusite de munca si dupa aburii rosii si dupa panzele fierbinti ce fluturau si dupa steagul de salbateca nadejde stiam ca am gasit in sfarsit locul, locul acela de unde suferinta se ridica din oameni in flacari. Acolo unde suferinta se ridica din oameni in flacari ca pamantul aprins prin gura arsa a vulcanilor acolo unde cuvintele au greutatea de fier a istoriei viata mea s-a gasit s-a legat de ea insasi cu dragostea grabita a disperarii si cu bucuria inedita de a fi ea insasi si a tuturor s-a topit si s-a intins peste lume. Acum bratele mele sunt arbori inalti intinsi peste tari, ravasiti de furtuna, acum parul meu goneste in fluviile cerului acum inima mea e obrazul suferintei purtat peste orase, peste mari, peste adancul muntilor, acum degetele mele sunt ulite strabatute de sangele din zori al demonstrantilor acum, ochii mei sunt otelul albastru al revoltei. Acum radacinile mele-s adanci pana in inima pamantului si chemarile mele canta ca pasarea suera ca serpii urla ca prapastiile din oameni peste tari si peste continentele purtate de aur, solidaritatea mondiala a suferintei. Cu un plaman mai salbatec ma-ntorc, plin de vantul alb al nebuniei, plin de lamele de sabii ale muntilor, Plin de rasuflarea miilor de oameni, Plin de pumni, Plin de furtuna. .tttunecat Plaman al razvratirii ! Intre oamenii cu bratele intinse pamande de puterile naturii intre oamenii ascultand de un singur destin, de un singur juramant interior, darnic si simplu, dogoarea lui e o rasuflare de dincolo de moarte, o rasuflare dureroasa a nesfarsirii. E viata mea risipita in toti cu lumina ei adanca si neagra si pentru grava aventura care incepe acum, peste cerul rotund, infinitul a intins o superba algebra stelara. |
|||
Pune poezia Plamanul salbatec pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |