Pavel pe drumul Damascului nu e Pavel pe drumul Damascului, ci e Paul Vinicius pe drumul ospiciului, singurul care duce la Muzeul Literaturii, via terasa.
"Pavele, Pavele, pentru ce ma prigonesti?" nu este imprecatia biblica, glasul conversiunii, ci e vocea lui Mazilescu tunind din absolutul poeziei in capul amicului meu, ani si ani, la tot pasul.
Iar eu scriind aceste rinduri nu sint eu scriind aceste rinduri, ci un Vlad Ciobanu in chip de mascul dominant, cintind noaptea cind bubuie tobele tribului la oleaca de foc. Dar nu bubuie musai tobele tribului la oleaca de foc, ci bubuie hormonii domnisoarei N., marsaluind in sir indian la o tigara, de pe Luminei, unde-or vedea cu ochii.
Grosan in frac pe scena Ateneului, concertind la pian in admiratia aplaudaca a lui Dan Grigore
Buduca neamnezic punind in ghilimele fiecare cuvintel
Iolanda glosolalind simultan, la perfectie, in toate limbile fiului ci Andrei
Angela pocaita intrind la minastire, dupa ce si-a repudiat, efect al unui articol scris de Mincu, intreaga viata si opera
Ofelia palida, zglobie si slaba ca un tir, plutind goala intr-un pahar baut de Lica la mahmureala
Tudor imbogatit peste noapte dintr-o mostenire in dolari la care nici nu visase
Iova si prostia de a nu te sinucide dupa ce ai publicat patru carti intr-un an (ca sa atragi atentia asupra lor)
Felix renuntind definitiv la tras clapa la gagici, la poezie, la pictura
Paule, Paule, spune-mi cine esti ca sa-ti spun cu cine te insotesti.
|