Plutea pe apa luna, de valuri, tremurata imprastiind pe unde corola-i desfoiata. Plutea-naintea prorei, tacuta calauza, Iluminand cararea cu trupu-i de meduza, Punea pe valuri creste de-argint - prelungi surdine -inabusind valtoarea ascunselor destine Si uitinzand pe punte pologul ei de vise. Pluteam tinand pe urma-i
Pe slepuri atipise Si soapta si cantarea O nesfarsita vraja
Inmarmurise trupul si orice gand de straja
Si-acoperise bordul si trupa, adormite,
Cu-un somn greoi, din care, arare, aiurite,
Mai tresareau voci stinse, visandu-se Ia case.
Vegheam Pe tarm, sub salcii, cadeau in apa, plase
De umbra si reflexe de solzi, tremuratoare,
Intreteseau, prin ochiuri, suveici scanteietoare;
In gestul lor pescarii incremeneau o clipa
Privindu-ne si plasa o reafundau in pripa;
Fecioare despletite cu parul curs pe spate
Spalau, in apa, valuri de in, imaculate,
In inganari scazute si triste de litanii;
La cotituri multime de scuturi si de cranii
Roiau, vibrand pe apa, spre noi, ciudate zvonuri;
Corbi, rari, pluteau pe zare, tinandu-le isonuri
Ne-mpresurau nelinisti un aer de tradare
imi rascoli in minte sinistra intamplare
Din Ctesifon in juru-mi privii nici pomeneala
De calauz in zare coroana boreala
Mai flutura cununa-i din ce in ce mai stearsa.
Pluteam in gol si-n fata, incins, de piatra arsa
Ranji cascandu-si gura canalul lunii pline.
Eram vanduti! si-n calmul destinderii depline
intrezarii deodata cum pierdem aurora,
Cum apucam canalul si-alunecam cu prora
Prin neaua luminoasa a nesfarsitei ierne
Spre hruba de-ntuneric a noptilor eterne.
|