Departe-n portul fara catarguri si cu rada
Pustie de pontoane ce-si canta-n gand balada,
In mahalaua muta cu fata catre apa,
E mica noastra casa pe-un mal pe care-l sapa
Necontenita vreme. Acolo-ntre peretii
Saraci, sub coperisul pierdut de sub nametii
ingramaditi de crivat, asemeni unei sfinte,
Ce-nalta Preacuratei o ruga prea fierbinte,
iti treci singuratatea, o mama-ndurerata,
Rastalmacind in gandu-ti viata de-altadata.
Zadarnic, inspre ziua, cand noaptea mai persista
Astepti s-auzi sirena cu aria-i prea trista
Momind pe om la munca; sa te mai scoli cu grija,
S-aprinzi vioaia lampa, masinei mici de schija
Sa-i reaprinzi vapaia, sa dogoare in casa
Cand s-or scula copiii la ora pentru clasa,
Sa stai pe scundul scaun, cu ochii dusi la ornic,
Sa torci si pe podele sa cante fusul spornic
In acompaniamentul pisicii care toarce
Zadarnic! roata vremii azi n-o mai poti intoarce:
Copila este moarta, baiatu-i prin spitale.
Azi nu mai ai cui face, prin neaua ninsa, cale
Si cum te-opresti la geamuri, cu ochi dusi la cheiuri
Tu suferi azi ca toate-s tristetilor temeiuri.
Maidanul nins, pe-alocuri e ros de ciori, in stoluri
Ce se ridica-n aer si dupa largi ocoluri
Se lasa ca lacusta pe goalele hambare.
Zapada varuieste olanele pe care
Era mai verde muschiul de cat matasea broastei.
Din naltele corabii n-au mai ramas nici moaste
Pe Dunarea-nsolzita de sloiuri mari de gheata.
Pustiu debarcaderul s-a mistuit in ceata
Si-n hohote de crivat gemand prin ramuri mute,
Plang salciile baltii coroanele pierdute. In malul plin de cuiburi, sglobia randunica Nu-si mai implanta zborul in puii ce-si despica Micutul plisc; prin poduri de magazii sarace, O bufnita lugubra in cantece posace Adoarme seara care scanceste pe-ntuneric. Luceafarul la dreapta Macinului, vesperic Doar el isi mai aprinde statornica faclie.
|