Nu le cunosc numirile savante - Nu stiu de vin din sere sau din pajisti - Dar pe-Afrodite! nu cunosc in viata Prietenii mai indatoritoare.
Pe nesimtite vin din taina noptii, Deschid, timid, corole sfiicioase Si-abia-ndraznind in preajma ti s-aseaza Si-asa cuminti asteapta-o vorba buna.
Li-i bine de le-ai aseza oriunde,
- In vase de clestar sau de argila -Si cum zambesc de recunoscatoare Cand le-ngrijesti udandu-le la vreme.
Tot timpul tac. intamplator la ele Cumva privirea de-ti arunci in treacat, Atente, vezi, cum te priveau extatic Si cum le pare rau c-au fost surprinse.
Cand gandu-ti zboara-aiurea si le uita Sunt triste si le prinde-un dor de moarte, intind spre tine buze iertatoare
Si-n taina sufar si-n rastimp ofteaza.
Tanjesc si pier cu fiecare clipa, Tot mai adanc si-ngroapa rana-n ele
- O cicatrice-abia de mai persista -Si mor, cum au venit, pe nesimtite.
|