Ce-a fost, n-a fost, si iata, ce este, inca nu e, Mai mult eu cred, desigur, in ceea ce va fi, In clipa-n care, goala, din val te vei ivi, Regina mortii mele, de-a pururea statuie. Pe jumatate numai, mereu imi rasari Faptura ta-nstclata, din unda amaruie, Pe jumatate numai - si coapsa care suie, Si umarul, din alge, si sanii sidefii, Mereu un val te fura. Te-acopera un altul. O pala de-ntuneric pe frunte-ti se razbuna. Dar eu astept tot clipa ce spinteca bazaltul Din nori, sa mi te-arunec, pe maluri, o furtuna, Desavarsita lumii, vanandu-ti vesnic saltul, Si-nzapezesc sub malul luminii care suna.
|