Lasa-ma, in patria de cuvinte,
Acum sa colind,
In patria de canturi, de soapte, de murmure
Cerul si pamantul,
Intr-o rostire de gand
Cu brau de aur dulce sa le cuprind,
intelesuri din veac,
Si de-acum,
Pe crestele-albastre-ale timpului,
Neostenite sa driimure.
Lasa-ma, dragostei mele de tine,
De tara, de muma, de frate, de zbor sa-i zic dor..
Lasa-ma razimat in usile graiului,
Sa plutesc ca pe-un nor,
Dealuri de sunete sa urc, sa cobor,
Din gura padurii,
Pana la gura campului, muntelui, raiului.
Lasa-ma, focul ideii,
Pe plaiul acesta-nstelat, sa-l ridic spre cuprindere..
Necuprinsului
Margini sa-i fac!
Cuprinsului
Nemarginire si martor sa-i fiu!
O, cat de bogat, cat de sarac
Este sufletul meu in invapaitata aprindere
Ce aproape - adevarul din limba vorbita, ce viu!
Piara muntii, piara campiile,
Piara stejarii si apele
Piara, de vor, ele insele, pietrele!
Nimic, inca, de-ar fi,
Sub privire sa nu ne ramana,
Ne-am inalta iarasi - turnuri spre soare - vetrele,
Din puterea aceasta, pururea noua stapana,
Prea curata, biruitoarea-ntru cantec,
Patria din laptele mamei - limba romana.
|