Mersul descult, pe jos, prin colb si tina, pe drumurile rastignite intre sate, sa-ti macini umbra-n linistea divina ca intr-o moara de eternitate.
Mersul pe jos, reverberat de plopii incolonati pentru pornirea la asalt, sa te desprinzi de umbra ta si sa te-apropii de umbra deasa din taramul celalalt.
Pe vreme rea, pe vreme buna, fara preget, cu talpile crapate-adanc, pana la os, sa propovaduiesti, deget cu deget, mersul descult, apostolesc, pe jos.
Mersul pe jos, descult, in stare pura, pe drumurile rastignite intre sate, cand apa dulce-a mortilor te fura si te scufunda in eternitate.
|