Duduie infundat motorul de lemne, aerul miroase a rumegus de fag, frunze ruginite se scutura solemne intr-un imens sarcofag.
Vineri, septembrie, pana cand, pana unde incarcat de miresmele-acestea amare, nimeni nu mai poate patrunde sunetul lacrimei picurate in soare.
Si duduie inversunat in curte, despicand aerul, motorul de lemne, vin noptile lungi si zilele scurte, in toate partile sunt numai semne.
|