iarna
ca niciodata mai
orasul scund labartat
cu etaje si cosuri de vapor
dar noi printre ele pe strazile
batand pasu-n lumini
poate azi s-a-ntamplat
niste case de aur
pana la cer sa se duca
cu usi de sticla si ascensoare
Pace!
odaile
somnul nesanatos
autobuzul la 7
carnea gemand in haine
dragostea rara ca
viata noastra de la oras
puternica
prin valurile lui
singuratice blocuri
ude
in vantul de noapte
o minune
pana la cer
luminand
casele aceleasi de putine
luminate artificial
in caldura de gaze
tacut
inchisa
viata
un film mai strain
doar cateodata
si viata succesiune de cinematografe
fosforescenti in sala ca plantele-n oceane filmdupafilmcinematografdupacinematografscaun
dupascaun (sa ne asezam obositi de scaunul din urma)
Pune poezia Iarna pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.