Candva eram grozavul descriptor al Florii de Maces, Rosa
Canina, Rozalia nu incepeam bine sa o descriu, afurisita imi apuca mana, gura, capul.
Vinerea trecuta:
descriu un cocos, cocosul nu mai canta,
se face hartie mototolita, cade sub masa;
descriu un caine, cainele nu mai latra, schelalaie,
se duce dracului.
Pe masa de scris, rosu, alb, verde, macesul, il privesc cu pofta, il mangai nebun. Maretul descriptor reincepe descrierea. Scriu: Floarea de Maces Florile de maces - scrum!
Nici bucurie, nici spaima, cu capul pe masa, hotarasc autodescrierea.
|