In turnuri, stalactite
N-am timp indeajuns ca sa privesc
cetatea-n ale carei porti am inceput sa bat,
trecutul in priviri s-a-ntunecat
si clipele din urma ma gonesc,
criza de timp ma face ca o fiara,
sa rup in dinti Pamantul, sa-l sfaram,
si sa-l creez apoi a doua oara
ca pe-o cetate de pe-un alt taram,
in turnuri stalactite sa-i curga din zenit
cu o noua sansa visul sa-mi dezmierd,
si sa creez in Lume alt infinit
in locul celuia pe care simt ca-l pierd.
|