Joc
Dincolo, e putin efect de unda stearsa,
ceva care imita senzatia de vid,
nedislocat din mine acest zid
imi pare un sfarsit de cale-ntoarsa
E intre jucarie si cel ce-o manevreaza
o deslusita stare de-a sti ca nu-i copil,
si totusi, zilnic, jocul cu forte-i antreneaza
bezmeticul balaur ce-i inca infantil
Dincolo, e o teama de nu-stiu ce anume,
o groaza de tacere ori de cuvinte seci,
iti pare ca-i un trafic aglomerat pe lume
sfarsitu' acesta aparte, de zi, prin care treci
Dar jucaria cade, e rostul ei firesc,
copilul care o pierde e un om adus de spate,
i-e frica insesi formei de forta ce-o ravnesc
si teama asta, vaga, implica-un joc aparte.
|