Regasirea celor doua lumi
Ma-ntorc la tine, Doamne,
de cate ori imi termin treburile prin lume,
te recunosc dupa nimic si dupa nume
ca tu esti singura structura care
din infinitul meu nemarginit apare
atuncea cand o chem.
Ma intorc la tine purtat de suflet
si de ceva, ce tu ai lasat in mine,
in mintea mea, un fel de interfon
te sun la numarul din Infinit
iti las mesaje scrise pe Zenit
caci Tu nu imi raspunzi la telefon.
Ce numar am format? Ce cod am pus?
Pe care stele am apasat din cele ce-au apus?
Pe intaia stea care a murit pe cruce am zis
ca-i potrivit sa apas, sa ies din paradisul trupului
si sa ma conectez la lumea Ta
ca aici, in mine-i capat de retea,
un fel de fundatura in care liniile au cazut;
sunt vechi si-ntretinute cu iluzii
vai, blestematele acelea de confuzii
ce numere au creat.
Ma intorc la Tine cu intarziere
din timpul pe care l-am petrecut impreuna;
de ce ma suni, Doamne, atat de tarziu,
de ce nu m-ai sunat acum o vesnicie
in care suflet ai lasat mesaje
ca-ntr-o cutie goala, in ce pustie inima ai batut
pe cine-n viata ai tinut cu telefonu-nchis,
de ce, de-abia acuma ai decis
sa facem legatura intre Pamant si Cer?
|