Straine copilandru
Mai am un timp sa cuget indelungata vreme
cu oasele aprinse de cat frecara drumul,
mai am un timp sa surp, cetati ale minciunii,
sa nivelez carari spre caile genunii
himera mi-e povara, dar nu o port in ochi,
ma duce insusi visul pe drumul de argint
eu dezmintind parerea pe care o sustin unii
ca insumi prin visare realitatea mint,
mai pot un timp sa spun de ce se toarce firul
scandalului ce suntem cuprinsi in da! si nu!
de ce viata lupta-i, de ce incerc delirul,
de ce luptand cu sine-mi lovesc mereu in Tu?
Straine copilandru. nu ochii tai ma dor,
nu biciul mi-i sfasie cu fata stand in soare
nu setea de cuvinte, nici gloria ma doare
ci timpul care trece pasind nemuritor
in timp ce eu, omida, tarandu-mi pasii uzi
ma catar de cuvinte sa imi inalt faptura,
prin frunzele iubirii, cu vantul, ce prin duzi
se leagana-n uimirea, ce si-a pierdut masura.
|