Sunt viu, doar trupul are o problema
Ziditi-mi mormantul la Ciucea-ntre stanci!
Din umbrele dense sa-mi face-ti castele,
"prin rapi si gropi adanci" suind spre ele
cortegiul poeziei pe branci
La cap, Eminescu, lumanarea sa-mi tina
oricat de tare il va fi arzand,
pe Arghezi si Bacovia in gradina
sa-i stiu jucand carti, sa-i aud razand
Vreau ca Enescu sa-mi compuma o doina,
balada sau oda, cu Goga de fata
s-o ascult in tacere cu ochii inchisi
stiind ca ideea asta-i rasfata
Minulescu urmand sa-mi aduca,
din ceruri, ofrande la usa,
"mai multe vase vechi de Saxa" cu cenusa
prin timpul ce-n brate ne-apuca
Toparceanu, la cruce-mi sa-si lase
geamantanul, caci moartea e-n toi,
cand storurile criptei sunt trase
chiriasii Baladei de Apoi
cer cu temei ca bufnita casei,
"La lilieci" cand incepe vanatul,
lui Sorescu sa-i crute oftatul,
iar celui ce este pursange-ntre noi,
"cu razele ei albe, Luna"
sa ii redea iubire-napoi.
|