Uman si biologic
De ce nu pot fi eu mai tare
decat viciile mele,
inghetand durerea-n zambet
si caratele-n inele,
de ce nu invinge mintea oare
ce-i innascut din tati, in mine,
cand cenusiu de curcubee
vrea stelele cazand prin tine?
De ce nu pot iubi fara sa vreau
sa ma scufund cu tine-ntre saltele,
sa te iubesc eu, nu un animal
ce intra atunci in cariile mele,
de ce, cand trupul palid ti-l zaresc
se pierde in abis fiinta mea,
cand bratele ni se impreuneaza,
se schimba si vointa-n altceva?
De ce, cand ma atingi cu pieptul tau, din mine
eul-om dispare si fara sa-mi impuna cineva,
accept ca-n demnitate e asa,
de ce nu-s eu de-apururi, eu, acel
ce cugetand cutreiera natura
privind-o cum atunci n-as exista in sfera ei,
ci-n Lume undeva, unde fiintele iubesc senine,
fara vreun trup, cum ar iubi ideile din mine?
De ce, ce e caracteristic si e tare,
in fiinta mea, cand fara trup tresar,
nascut pentru idei si pentru paine
intr-o lumina sacra de altar,
de ce ma pierd si imi suprim puterea
de ce ma schimb din inger in barbar
cand numai la un semn al desfatarii
patrunde-n mine, eul-animal?
|