La poarta vechiului cimitir s-a oprit o fanfara
Cine o plateste? Stie cineva?
Eu stiu cine va plange, cine va dansa!
Seara cu fum de tamaie coboara
Se canta prea tare, prea vesel, prea strident
Ochiul Lunii atent
Vede cum cad aiurea secerate
Din cer pasarile toate.
In cimitir nu mai sunt morti, nici morminte
Iarba a acoperit cruci, lespezile negre
Vine moartea timid sa intrebe:
Unde-i ducem pe cei cazuti de azi inainte?
Nu stim, doar, fanfara are raspuns
A plecat usor, pe linia ferata,
Bariera a ramas neridicata
Sufletul nostru s-a dus
In varful turlei sa vada,
Cum orasul se aprinde luminoasa clepsidra
De vieti si de vise devorare avida
Barda timpului o simt, o sa cada
Muscand gatul fraged, garoafa batuta
Copilarie uitata, adolescenta ascunsa
Chipul florii de uitare patrunsa
Cimitirul pustiu cu petale astupa
|