In fumul toamnei luna isi face aripi
Colindind cu lumina ei si casa mea ,
Unde sunt sclav al singuratii
Si dusman al libertatii.
Drumurile demult sunt uscate,
Dar nu si goale de amintiri,
Uite frunze cad blestemate
Cu singurile lor trairi
Oare sunt si eu o frunza
Blestemata de pamint ?
Sau sunt cea mai verde frunza
Carei iubeste cei mai sfint.
Tot cei frumos se vede de departe,
Dar o frunza mica fara de folos
Oamenii o calca mai departe,
Neprivind la ea dusios.
O frunza vesteda in lume sunt!
Neascultata si vinovata,
Ca alte frunze ca mine nu sint
In aceasta viata colorata! |