Un zambet aruncat fara vointa
E ca un strop de miere in cafea
Nu-ti poate da decat o dependenta
Si sa tot sorbi mai mult din ea
Cum sa rezisti la ochisori-i
Care te lasa fara glas
Sa-ncepi sa ai ticuri motorii
Sa-ti joace mintea doar un vals..
Cum ai putea sa nu o zambesti
Cand ea te face sa visezi
Sa-ti duca gandul in povesti
Sa uiti de ce si cum traiesti.
Privirea-i ca o floare rara
Cu damf si cu parfum nevinovat
Cum zorile de zi de vara
Te-nveselesc cu-adevarat
Si n-ai cum sa nu o observi
Ca-i mica si frumoasa ca o zana
Ce-ti da impresii ca traiesti
Un colt de rai cu luna-n mana
Daca ti-ar cere intr-o zi
Sa-i dai orice ea isi doreste
Eu cel putin n-as zabovi
Si-as face totul o poveste |