Duminica la florii
Zicea Maica catre fiu:
Spune, fiul meu iubit,
Duminica unde-i fi?
Caci, de patruzeci de zile
Mi-ai rupt inima, copile
N-ai baut, nici n-ai mancat,
Numa-n rugaciuni ai stat.
Spune, Fiul meu iubit,
Luni si marti, ce-ai de patit?
Iti spun, Maica, nu gresesc,
Luni si marti ma pregatesc.
Eu, Ma pregatesc de moarte,
Sa scap lumea de pacate.
Ma duc sa fiu rastignit,
Pentru lume, c-a gresit.
Spune, Fiul meu iubit,
Miercuri ce-ai de patimit?
Sa-ti spun drept, Maicuta mea,
Pe miercuri nu mi-Ti vedea.
Maica sfanta se-ntreba,
Fiul joi ce patimea
Joi sunt dat la judecata
De pilat si de-a lui ceata.
Spune, Fiul meu iubit
Vineri ce-ai de patimit?
Iti spun, Maica, cu durere,
Vineri sunt in chinuri grele.
Cand va fi chinul mai mare,
N-or fi luna, stele, soare,
Atuncea, maicuta mea,
Cu spini m-or incununa.
S-apoi m-or pune pe cruce,
Maica sfanta, tu vei plange,
Si m-or pune intre hoti
Ca pe-un mare ticalos.
S-apoi m-or pune-n mormant,
Tu, vei sta, maica plangand,
Straji si piatra sigilata,
Imi vor pune, maica roata. |