de Marcel Samanta
Venise postasul cu-o carte postala.
Eram la arat.
Voiam sa-mi invat magarul cum se ara.
M-a intrebat de nu colectionez
vederi din marile orase ale lumii.
Nu, nu colectionam decat spice
si par de pe tesala.
Dar casa nu avea vederea spre mare,
nu avea nici magarul vederea prea buna,
schiopata putin la mersul pe jos,
din cauza drumului in panta,
plin de hartoape.
Totusi, ii placeau stelele
cand rumega in faneata
intins cu spatele pe flori.
|