de Ioana Ieronim
Oare maine vei mai recunoaste conturele propriei dorinti, coralii
cristalini ai resentimentelor, arborele increderii? Vei cunoaste pamantul
rotund drept turtit cilindric inconjurat de cercuri poliedre elipse
androgine? Iti vei aduce aminte ca pustia a fost invinsa pana
la spini si
quasari (dar vine ea din urma vine)? Vei mai sti ca doar maxima precizie
va deschide Portile Domnesti -; fie si in specia ta de timp ce merge
obtuz
inainte
si singura Indiferenta
e fara iertare?
|