Abia banuim ceva

de Nicolae Macovei
palmele ating norii
descoperind datorii uitate
dar trebuie sa ne intalnim mereu
ca pasarea cu pamantul
pentru a fi siguri
unul de celalalt
 
dupa amiaza bunaoara presimt
un fel de tresarire interioara
care ne va forta sa ne privim
brusc in ochi
iar soarele va trebui sa apuna
 
e de-ajuns o clipa de libertate
si ramane doar o gramajoara din noi
 
uiti repede ploile de inceput
pe cer apare ultimul nor de aprilie
citesti ziarul in parcul plin
cu leagane rupte

si la capatul coridorului asteapta
mici oglinzi carnivore
 
ce facem cand ajungem
sa fim intr-adevar tot una cu noi
asa cum ne-am promis ?
 
iata: orele sfarsesc
simti praful frunzelor galbene
pe cearceafuri
 
palmele ating norii