Iar de dreapta ce era
Soarele se-noura.
De-atunci, vere,-am pribegit
Si m-am dat la haiducit.
Ca mi-e sufletul amar
Si mi-e traiul in zadar!
Vai de mine si de mine!
Nu mai stiu ce-i rau, ce-i bine.
De cand mama m-a facut,
Tot prin codri am sezut
Si lumea n-am mai vazut
Decat numai soarele,
Decat caprioarele.
Caprioara a codrului,
Du-ma-n valea Oltului,
Doar oi mai razi o data
Pe serpoaica cea de fata
Care amar m-a inselat
Si in codri m-a bagat!
„Eu, vere, te-as intreba,
Daca nu te-ai supara,
Cu ce hrana te hranesti
De nici vara nu muncesti,
Nici iarna nu imblatesti?“
„Nu stiu, vere, spune-ti-oi,
Ori o palma trage-ti-oi.
Cand e vara, primavara,
Iau cu mine merinzioara
Si ma sui pe plai la munte
Unde-s oile mai multe.
Merg la stane, le petrec
Si de acolo inca plec
Jos, pe valea Oltului,
La steaua ungurului,
Sa ma rog la Dumnezeu
Sa faca pe gandul meu,
Sa deie ploaie cu soare
Ce indeamna la culcare,
Sa adoarma stevarii,
Sa le fur armasarii.
|