de IOSIF CARAIMAN
“CEL ce n-a gresit niciodata sa arunce primul cu
pietre in el!”
eram vagabond si cea dintai cu piatra a aruncat
mama
apoi
nu mai stiu ce s-a intamplat ma aratau toti
cu degetul doar el
s-a aplecat incet a scris ceva pe nisip si ei au plecat.
“strainule
te voi vindeca poate ca si esti vindecat”. cred
ca rasarea soarele si ma durea
cununa de spini a
rugaciunii. “domnule
eu nu vreau sa ma vindec dar rogu-te spune-mi
care din noi doi a tradat?” cred
ca rasarea soarele cred
ca de mult
fiecare cu sinele lui era spre ziua aceea PLECAT
|