De Omar Khayyam
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi si zei.
Nu neaga, nu afirma. Dar vezi in ochii sai
Ca nimenea nu este mai trist si mai uman.
Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle
Ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate,
Dar totusi nu mi-e teama: curat am fost in toate.
Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?
Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.
Imi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!
Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Cind mi-amintesc savantul ce-am fost, azi il compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar
Si fumu-n care vintul naluci ciudate tese.
Cu-o mina tin Coranul si cupa cu cealalta.
Sunt cind de partea legii, cind musc din fruct oprit.
Asa ma stie zilnic cupola cea inalta:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.
Virtutile sa-mi numeri doar una cate una.
Pacatele imi iarta cu sutele, cu mia.
Nici vantul nu-ti atate, nici aerul mania.
Tu stii: curat si sincer am fost intotdeauna.
Catat-am horoscopul in a iubirii carte,
Si-un intelept strigat-a: „A fericirii parte
Aceasta este: - o fata ca luna argintie
Si-o noapte care tine un an cat o vecie'.
Nu pot sa fac deosebire intre capcana si momeala.
Un sfat ma-mpinge spre moscheie, iar altu-mi umple cupa goala.
Si totusi vinul si cu mine si draga-n ceasuri de iubire,
Mai bine fripti intr-o taverna decat cruzi intr-o manastire.
