de FRANCOIS VILLON
Nu-i ca flamandul om voios,
Nici ajutor ca dusmanitul,
Nu-i pranz ca fanul de gustos,
Nici paznic bun ca adormitul,
Nu-i om milos ca necinstitul,
Nici sprijin ca de la-ngrozit,
Nu-i mai smerit ca afurisitul,
Nici minte ca la-ndragostit.
Nu-s nasteri multe ca in baie,
Nu-i mai falos ca surghiunitul,
Nu-s rasete ca la bataie,
Nici lauda ca neplatitul,
Nu-i dragoste ca lingusitul,
Noroc cat la nenorocit,
Nu-i adevar cum e scornitul,
Nici minte ca la-ndragostit.
Nu-i mai tihnit ca saracitul,
Nici cinste ca-n obrazul gros,
Nu-i lauda ca masluitul,
Nici ca puhavul sanatos,
Nu-i cutezanta ca-n fricos,
Nici sfat bun ca de la ticnit,
Nu-i ca nauca om duios,
Nici minte ca la-ndragostit.
Vreti sa zic adevarul? fie:
In boala joaca te imbie,
Litera-i viata cea mai vie,
Las e doar cine a-ndraznit,
Oroare nu-i ca-n melodie,
Nici minte ca la-ndragostit.
|