Balada ce a facut-o Villon

Stapana-n cer si pre pamant regina,
Imparatind a iadului genune,
Primeste-o pe umila ta crestina,
Si printre drept alesii Tai ma pune,
Chiar de mi-e viata doar desertaciune,
Iar darul Tau, Stapana- nduratoare
Pentru pacatul meu e mult prea mare,
Dar fara el nu-i suflet s-aiba parte
De rai; nu-s ademenitoare;
In asta voi a crede, pan la moarte.

Ca sunt a lui da-i Fiului tau veste,
Prin mila lui sa stearg -al meu pacat
Ca Eghiptenei, ce iertata este,
Ori Teofil, de vina curatat
Numai fiindca tu te-ai indurat,
Chiar de s-a fost la diavol juruit.
Fereste-ma de raul cel cumplit,
Fecioara ce-ai fost vrednica sa poarte
Trupul cel sfant, in slujbe preaslavit:
In asta voi a crede, pan la moarte.

Biata batrana-s, cu pacate grele,
Si carte n-am, sunt o nestiutoare.
In manastirea parohiei mele,
Vaz rai pictat, cu harfe sunatoare
Si-un iad cu pacatosi in cazna mare;
Unul ma bucura, celalalt ma- nfioara.
Da-mi bucuria doar, scumpa Fecioara,
Ce-o cauta pacatosi cu vieti desarte.
Plini de credinta si smerire, doara
In asta voi a crede, pan la moarte.

Virgina prin care s-a zamislit
Isus, al lumii domn fara sfarsit.
Luand pacatul nost ne-a mantuit,
La noi s-a coborat si mila- mparte.
Ofranda mortii, scump vlastar ceresc,
Noua Stapan, precum marturisesc:
In asta voi a crede, pan la moarte.