de FRANCOIS VILLON
Langa fantana mor de-al setei chin,
Incins ca focul, clantanesc din dinti,
In tara mea sunt pe meleag strain,
La gura sobei, dardaieli fierbinti,
Gol ca un vierme, imbracat in print,
Cu lacrimi rad, in vana asteptare,
Alean imi este trista disperare,
Ma bucur, dar placerile-s straine,
Lipsit de orice vlaga ma simt tare,
Bine primit, gonit de orisicine.
Nu-mi pare sigur decat ce-i neclar,
Ce-i limpede, de nepatruns imi pare,
De ce-i in mana zic ca n-am habar,
Stiinta-mi vine doar din intamplare,
Castig mereu si pierd fara-ncetare,
Zic 'buna seara' cand zorile mijesc,
Ma tem, intins pe spate, ca ma prabusesc,
Sunt instarit, dar n-am un ban la mine,
N-am rude, dar astept sa mostenesc,
Bine primit, gonit de orisicine.
N-am griji de fel, dar ma caznesc mereu
Sa strang averi ce nu mi le doresc,
De bine-mi zice doar dusmanul meu,
Cinstiti sunt cei care ma pacalesc,
Prieteni mi-s acei ce-mi povestesc
Ca lebada e corb negru taciune,
Cine-mi vrea raul are ganduri bune,
Minciuna, adevar, tot una-s pentru mine,
Tin minte tot, dar uit ca prin minune,
Bine primit, gonit de orisicine.
Printe indurator, ca sa-ti spun drept,
Multe pricep, dar nu-s de loc destept,
Nedrept sunt, dar de lege mi-e rusine;
Ce-altcé mai stiu? Rasplata sa astept,
Bine primit, gonit de orisicine.
|