de FRANCOIS VILLON
Chiar de le stim ca sunt limbute
Pe florentine, venetiene,
La zvonuri tare pricepute,
Chiar si batranele viclene,
De-ar fi lombarde ori ramlene,
Ori genoveze, stiu precis,
Nici piemonteze ori savoiene,
N-au plisc mai bun ca la Paris.
Cica tin curs de-oratorie
Napolitanele; le place
Cotcodaceala, cum se stie,
Celor nemtoaice ori prusace.
De-s eghiptene ori grecoaice
Sau unguroaice, nici in vis,
Nici castiliene, spanioloaice,
N-au plisc mai bun ca la Paris.
Bretone, svitere? sa-nvete,
La fel gascone, touluziene:
La Podul Mic, stiu precupete
De pesti ce le-ar muti; lorene,
Ori englezoaice, caleziene,
(Nu stiu, ajunge cate-am zis?)
Nici picarde din Vallencienne,
N-au plisc mai bun ca la Paris.
Printe, da premiu de limbutie
Pariziencelor, chiar daca li-s
Talienele pizmase; dar, se stie,
N-au plisc mai bun ca la Paris!
|