de FRANCOIS VILLON
Frumoasa de-o slujesc si curte-i fac
Se cade a-mi zice sui ori minte goala?
Cu ce-are ea, oricui i-ar fi pe plac,
De dragul ei incing si scut si pala.
Cand musterii sosesc, insfac o oala
Si le-aduc vin, cu mana linistita,
Le-astern si poame, branza, apa, pita,
Zic Bene stat de-s darnici la platit,
Poftiti, de-ti fi-n calduri si cu ispita,
In ast bordel unde ne-am pripasit.
Dar seara, cateodata, iese tambalau,
Margot de-apare-n pat fara para.
Nu pot s-o vad ca mi se face rau;
Ii smulg surtucul, braul, rochia,
Zalog sa fie pentru partea mea.
Cu pumnii-n sold, ma suduie ca-s drac,
Zbiara, se jura pe Isus ca-i fac
O nedreptate. C-un ciob ascutit
Ii scriu pe nas o buche si-o insfac,
In ast bordel unde ne-am pripasit.
Ne impacam apoi si-un part imi lasa
Mai rau decat gandacul de gunoi.
Razand, un pumn pe crestet imi apasa,
Zice Gogo, ma bate pe turloi,
Si-apoi dormim bustean, beti amandoi.
In zori, ii chioraie in pantec parca,
Ma-ncaleca si poama si-o incearca.
Eu gem sub ea, ca scandura turtit
De preacurvie; vlaga vrea sa-mi stoarca,
In ast bordel unde ne-am pripasit.
Vant, ploaie, geruri, pita nu lipseste,
Iar de-s curvar, curvia molipseste,
La orice sac un petec se gaseste.
La mata rea, rau soarec s-a prasit;
Ocara ne urmeaza si-n gunoi,
Ne-am ras de cinste, rade ea de noi,
In ast bordel unde ne-am pripasit.
|