de SIMONA GRAZIA DIMA
Veti sta ca niste soparle,
tresarind prin somn de placere
la orice zvon de alama, de trompeta,
pana cand blandetea va va electrocuta,
facandu-va sa vedeti, inmarmuriti,
intr-o bezna adanca, fara sunet,
o fiinta alba
care tine in mana toata puterea.
Da, alba si copilareasca,
dar precisa: bijuterie
filigranata in tihna,
cu dragoste risipitoare.
Blandetea va fi forta,
va veti rusina o clipa
in acel crug al noptii,
dar dimineata, fericiti,
veti reintra in salbaticie,
dupa ce ati uitat totul.
|