de IOAN CRACIUN
bunii mei, buni,
nu avem la noi conserve de carne
nemtesti avem doar un kilogram
de rosii dar
am venit sa va aducem apa din ogas
(si de ce Taica Achim nu mai canta
psalmul 249?)
nu mai poate, maica, el a surzit
in prima batalie zice maica Talia
si imi arata mainile de cenusa
(nu da, Doamne, nimanui linistea
din mintea lui!)
si din nou Maica: el bea apa
din fantana cu apa de ploaie si
zice Ioane, vine Ciobanul
sa ne aduca lemne din Gruniul Lupului
vine ciobanul, zic: dumneata trebuie
sa aduci lemne din Gruniul Lupului
el zice domnilor casul este 42 lei kilu
si nu ma tracasati cu indatoriri
fata de batranii astia? nu le ajunge o felie de cas?
zic: prietene, hai sa vorbim despre cada lor
de prune pe care
le-ai furat-o si despre nadejdile pe care ei si le-au pus
in dumneata; ciobanul a mai zis: lasa-i au fost
prea bogati ca sa se simta acum sarantoci;
apoi ranjind mi-a dictat acest poem
|