de Nora Vasilescu
Se-nclina sanul cerului de toamna
sa alapteze sfarcurile-n vii
si nori mustiti se pregatesc s-astearna
culori in frunza, plodul in campii.
S-au ars bujorii, rozele s-au stins,
gradina izvoraste crizanteme,
camara strange rani cu dinadins
ce-am copt o vara fara a ne teme.
Sunt puse la murat saruturi seci,
minciunile-n borcane macereaza,
in butiile cu foale de lemn reci
miros de piele plansa se aseaza.
Se-nclina stramb copacii sa apuna,
sa-mi altoiasca degetele-n bruma.
|